De-abia ne-am întors din Mexic și înainte de orice travel story aș vrea să vă povestesc un pic despre experiența condusului în Yucatan.
Ai nevoie de asigurare.
Primul lucru la care trebuie să te gândești este că vei avea nevoie să achiziționezi o asigurare completă, nu doar cea inclusă în prețul standard al închirierii. Asta pentru că ești într-o țară ne-europeană, unde legislația poate fi un pic mai greu de înțeles și mai ales pentru că în cazul unui accident în care nu este clar vinovatul, legea din Mexic prevede chiar închisoare provizorie pentru ambele părți până la clarificarea situației.
Ce ai nevoie pentru a închiria o mașină.
Trebuie să ai peste 21 de ani, permis de concudere din țara ta și pașaport electronic, pentru a putea închiria o mașină în Mexic. Am selectat, pentru 10 zile, un Nissan March, cu cutie automată, la vreo 260USD plus încă 100$ asigurare full și 70$ al doilea șofer. Dacă sunteți mai mulți în vacanță, luați additional driver. Costă doar vreo 7$/zi dar îți dă siguranța că are mereu cine să conducă mașina. În Cancun, ne-am trezit cu un Nissan Vesra (Sedan), clasă superioară. Dar la același preț. Ne-a luat ceva vreme să aflăm cum se închide portbagajul, chiar și un drum suplimentar până la ghișeul de închirieri de la aeroport (cheia are un senzor de proximitate, astfel încât doar dacă te îndepărtezi la 15 metri de mașină, se blochează portbagajul).
Chiar dacă ai asigurare full, companiile vor bloca o anumită sumă de bani pe cardul de credit. În caz de daune sau furt vei pierde banii blocați, dar îți vor fi returnați automat de asigurator. Oricum, sumele diferă foarte mult de la o companie la alta. Noi am ales National pentru că suma blocată a fost de doar 5000 MXN (aproximativ 260$). În caz de accident în care provoci daune infrastructurii, ești bun de plată, deci ia asigurare completă.
Dacă returnezi mașina nespălată, vor verifica cu atenție după orice zgârietură, lovitură, defect, pentru că vor crede că le-ai ținut ascunse sub stratul de praf. Noi am adus mașina spălată iar după ce operatorul a verificat să fie plinul făcut, ne-a zâmbit, a zis că totul e ok iar după câteva zile mi-au deblocat banii.
Cât de sigur e să conduci în Mexic.
În Yucatan se conduce safe. Șoselele au limite 90 km/h sau 110 km/h pe autostradă. Cred că o singură cameră de radar fix am văzut și cu toate că în general am mers cu 10 km/h peste limită nu ne-a oprit nimeni. La fel circulau și mexicanii, un pic peste limită.
Orice drum principal are o bandă de urgență, lată de vreo 2-3 metri. Cei care merg mai încet, circulă în general încălecat pe acea bandă pentru a-i ajuta pe ceilalți la depășire. Mexicanii folosesc mereu avariile când merg cu cu viteză mai mică, când au de gând să încetinească sau să oprească. Prima oară ni s-a părut confuz, apoi ne-am obișnuit. Schimbarea direcției de mers, ori că e șosea ori că e autostradă se face din loc în loc prin zone de trecere din banda a 2-a cu bretea, semnalizate cu „Retorno”. Atenție căci intrarea pe sensul opus de mers se face la 180 de grade și direct în banda a 2-a cea pe care se circulă mai tare.
Drumurile principale sunt în general bine asfaltate, dar în localități să te aștepți și la gropi uriașe.
Mexicanii semnalizează stânga, când îți fac semn că îi poți depăși.
În Mexic vei vedea pe șosele orice tip de rablă. Foarte multe Volfswagen Broscuță, vechi și care stau să se destrame pe drum, camionete Ford de prin anii ’80 încărcate cu marfă până la 4-5 metri înălțime și încă 2-3 metri față de botul mașinii, de te fac ori să treci repede de ele, ori să rămâi mult în urma lor.
Toate intersecțiile mai mari de drumuri sau intrările în orașe au filtre de poliție (federală sau municipală) sau prezență militară. Te dirijează pe o singură bandă, între conuri de marcaj și te obligă să treci cu 5 km/h astfel încât să te vadă la figură. Peste tot am găsit mașini oprite și supuse la control. Pe noi ne-au lăsat mereu să trecem. Mașinile sunt de tip SUV, negre, cu câte 7-8 polițiști înarmați cu automate, pe fiecare sens de mers. Nu cred că vrei să le ignori indicațiile 🙂. O singură dată ne-a oprit poliția, când nu am încetinit suficient la un filtru. Era pustie șoseaua iar ei erau sub un pod, mai dificil de văzut. Ne-au văzut că suntem turiști și doar ne-au spus în spaniolă ca data viitoare să încetinim. Nu ne-au verificat niciun act.
Topes și bolardos, încetinește la ele.
În toate localitățile, oricât de mici ar fi, sau în apropiere de intersecții, exista limitatoare de viteză. Sunt de câteva feluri:
- “topes” – sunt rampe de asfalt, de diferite feluri, și nu ai vrea să le iei cu viteză (am văzut și cu denivelare de aproape un metru);
- “bolardos” – simple proeminențe metalice, peste care mașina vibrează, atenționându-te să limitezi viteza sau să ai atenția sporită;
- “vibradores”, similare cu cele de la noi, de pe șosele, care te atenționează să o lași mai moale că urmează vreo intersecție sau o zonă cu viteză redusă.
Pe toate drumurile întâlnești mesaje pentru condus preventiv (respectați limita de viteză, conduceți cu atenție, nu depășiți linia continuă, zonă urbană reduceți viteza, etc). Au investit o mulțime de bani în asta, la cât de des am întâlnit panourile respective. La noi?
Am întâlnit foarte puține giratorii iar bretelele de intrare pe drumurile principale au stop și nu cedează trecerea, chiar dacă te duc într-o bandă de accelerare.
Autostrăzi “cuota” vs drumuri “libre”.
În Yucatan singura autostradă cu plată (cuota) este cea de la Cancun la Merida. Destul de piperată la preț. Intri la liber, dar au două zone de tunichete de plată (înainte de Valladolid și înainte de Kantunil, unde se termina și zona de taxă). Am plătit în total vreo 350MXN (18USD) pentru 250 km. Cu toate astea, în Mexic sunt recomandate drumurile cu taxă, fiind mult mai sigure mai ales după lăsarea serii.
Cheltuieli pe șosea.
Benzina de 75 (Gazol) costă aproximativ 20 pesos/litru (1USD). Poți plăti efectivo (cash) sau tarjeta (card), dar în general e bine să ai cash. La benzinărie trebuie să fii atent să-ți alimenteze de la zero. Era să o pățim și noi cu un meseriaș ce „uitase” să reseteze ceasul. La fel, când e plinul făcut, trebuie să fie atent să nu mai încerce să forțeze alimentarea. Benzină nu mai intră dar îți contorizează. Ochii pe benzinar 🙂
Nu îți bate capul prea tare de unde să alimentezi. Toate benzinăriile din Mexic sunt Pemex, deținute de guvernul federal și cam toate sunt însoțite de un minimarket Oxxo.
Da, recomand să închiriezi mașină în Yucatan.
În concluzie, Yucatan a fost mai sigur decât în așteptările noastre, exact cum citisem prin mai toate ghidurile. În mod îmbucurător nu s-a adeverit mitul polițiștilor corupți care te opresc pe șosea pentru cunoscuta șpăguță de 200 pesos (10USD) să te lase în pace. Am avut parte de 2000 de km de drumuri care ne-au dus peste tot pe unde ne-am dorit, fără incidente, cu amintiri exotice și ritmuri de salsa și mariachi pe la posturile de radio pe care reușeam să le prindem.
[…] De la Cancun spre Merida e drum lung, de vreo 300 kilometri, dar profitând de autostrada 180 ajungi în vreo trei ore. Autostradă este un pic prea mult spus. Să nu ai așteptări nici măcar pe la ce ai văzut la noi. Drumul străbate sălbăticia, fără vreun gard de protecție la exterior, separarea între benzi fiind realizată printr-o fâșie de junglă lată de câțiva metri. E drept, nu te-aștepți să treacă vreo vacă strada, cel mult un jaguar. Din loc în loc se formează un spațiu gol de “retorno”, pe unde poți trece dintr-o direcție de deplasare în cea opusă. Despre experiența condusului în Yucatan am scris deja aici. […]