Braşovean de loc, au trecut mulţi ani peste mine până să ajung să descopăr minunăţia de cetate ţărănească aflată la nici 15 kilometri de locul în care vieţuiesc.
Cum ajungi la Prejmer.
Cum pleci din Brașov pe drumul național 10, spre vechea trecătoare a Buzăului, ai să întâlnești la distanţa pomenită mai sus cea mai mare comună a județului Brașov și una din cele mai vechi localități din țară, Prejmer. Acum are vreo 10000 locuitori, în marea lor majoritate români, dar poartă o puternică amprentă săsească datorată până nu demult puternicei comunităţi germane ce a locuit aici.
Despre primii oameni ce au început să-și spună Prejmereni.
Se spunea în trecut că în Țara Bârsei nu există loc mai îmbelșugat în ape ca vatra satului Prejmer, iar pentru că popoarele vechi țineau cont de prezența ei în alegerea unui loc bun de locuit, găsim ușor și legătura cu povestea primilor oameni ce s-au așezat aici. De altfel, dacă te uiți pe harta depresiunii Bârsei, ai să descoperi cu ușurință Prejmerul, între apele Tărlungului, Râului Negru și ale Oltului.
Dar cine erau acești primi oameni? N-ai cum să nu te întrebi, cunoscând istoria destul de amestecată a regiunii, așa cam pe la secolele XI-XII, când au început locurile să fie pomenite pentru prima oară prin cronicile medievale. Majoritatea istoricilor vorbesc despre cavalerii teutoni, niște războinici germanici cărora li s-a dat drept de colonizare a Țării Bârsei (prin bula regelui maghiar Andrei, stăpânul de jure al acestor pământuri).
Se pare că înaintea acestor cavaleri, primii oameni de aici ar fi fost vlahii și slavii, denumirea românească și maghiară a localității trădând acest lucru (Prejmer, Prázsmár sunt denumiri slave). Cu toată originea vlaho-slavă, abia cu venirea teutonilor lucrurile încep să fie consemnate prin cronici iar istoria Prejmerului începe să iasă încetul cu încetul din anonimat și să se transforme într-una din cele mai cunoscute din împrejurimi.
Despre originea numelui Tartlau.
Teutonii ce au ridicat prima biserică veche, căreia i-au spus Tartlau, după râul Târlung ce trecea pe la hotare. Apa lui Tartel, denumirea germană pentru Târlung, despărțea hotarele prejmerenilor de ale săcuilor, iar denumirea de Tartlau a ajuns să înseamne pe graiul nostru “Livada Târlungului”, de la sufixul „Aue” (livadă prin care trecea în trecut apa Târlungşorului).
Cetatea țărănească și biserica fortificată.
Cel mai cunoscut obiectiv al Prejmerului este vechea biserică fortificată. Ridicarea basilicii a început după anul 1211 dar construcția ei a durat ceva vreme și mai ales a avut parte de o suită de evenimente importante printre care: alungarea teutonilor fondatori, sosirea coloniștilor sași, devastarea locurilor de către tătari, astfel încât abia pe la sfârșitul anilor 1250 a fost finalizată.
Desele invazii străine i-au forțat pe prejmereni să ridice ziduri și ziduri în jurul bisericii, astfel că au ajuns să construiască cea mai impresionantă cetate țărănească din Transilvania, atât de durabilă că și astăzi o găsim păstrată în cea mai bună stare.
Despre fortificații, generalul austriac Broune spunea pe la anii 1750 „că ar îndrăzni să se apare în castelul din Prejmer mai bine decât în cel din Brașov”.
De jur împrejur, cetatea era înconjurată de șanțuri adânci de apă, iar dacă totuși dușmanul ar fi trecut de ele, suporta pierderi grele de la smoala încinsă aruncată prin gurile special create în zidurile de piatră.
În vremurile vechi existatu cinci porți zidite: Poarta Brașovului, Strada Cenușii, Poarta de la Gridul-morii-mic, Poarta de la Strada Morii și Poarta la Strada Mare. Mai exista o poartă, Piliștea, care a fost părăsită, fiind spre o zonă mlăștinoasă unde nu se putea trece cu căruța.
Citadela de la Prejmer este construită în formă de cerc, cu ziduri înalte de 12 metri și groase de 3-4 iar ana dintre cele mai interesante „arme” de apărare era așa numita „Orgă a Morții”, formată dintr-o scândură cu câte cinci puști pe fiecare parte, care trăgeau simultan în dușmanul aflat sub ziduri.
Cetatea, în zilele noastre.
În prezent, foarte bine restaurată, biserica și cetatea reprezintă unele din atracțiile turistice cele mai importante ale Transilvaniei. Suita de 274 cămăruțe construite în incinta zidului, reprezinta câte o cameră de refugiu pentru fiecare familie din sat, în timpul invaziilor.
În interiorul câtorva cămăruțe s-a organizat, în timp, un mic muzeu cu obiecte și decorațiuni medievale țărănești ale locuințelor şi vechea şcoală săsească. Dacă vrei să vizitezi cetatea trebuie să scoţi din buzunar 10 lei, o sumă foarte modestă pentru ceea ce găseşti dincolo de poartă. Şi nu uita, poţi veni în orice zi a săptămânii, de luni până duminică.
Ştiați că?
- În ultimii ani, în luna februarie, în ultima săptămână dinainte de Lăsata Secului, în fața cetății a început să fie organizat un festival, numit “Caravana clătitelor”. Această manifestare își are originea într-un obicei săsesc de prin secolul XIV, numit Faschin.
- Acum sute de ani, Prejmerul era unul din cele patru orașe aflate sub stăpânirea Brașovului și cu drept de „jus gladis”, adică de a dicta pedeapsa cu moartea.
- Exista și aici legenda „odăii împăcării”, care pedepsea un cuplu certat să locuiască un timp aici și să mănânce cu un singur tacâm și blid.
Leave a reply