Malta, dimineața în portul Marsaxlokk

Hai în Malta, stânci și soare.

De câțiva ani tot cochetam cu ideea de a vizita Malta și de fiecare dată găseam altceva “mai bun de făcut”. Departe de a mă documenta ce ar fi interesant de văzut, cred că mă atrăgea mai mult ideea de citybreak ieftin, la îndemână (zbor direct) și care se programa ușor pe un week-end prelungit.

Și uite așa, după ani de amânări, m-am înfoiat într-o zi și am cumpărat două bilete de avion prin Wizz, pentru o mini excursie de patru zile în Malta.

Un “chilipir” de vreo 100 Eur biletul dus/întors, doar cu bagaj de cabină. Dacă mai întârziam câteva zile, mai scuteam vreo treime din preț, dar nu știi cum e cu dinamismul “ieftinului” la lowcost. Poate să o ia la deal sau poate să se rostogolească la vale. Cum ți-e norocul (sau “norocul”).

Cazarea în Malta.

Dacă ai planuri de vacanță, să știi ca este scumpă cazarea, mai ales in Valletta. Cu greu am găsit un hotel mai răsărit, la un preț acceptabil și într-o zonă mai apropiată de capitala insulei, de exemplu în Il-Gzira. Unde am căutat? Pe Booking (Bayview Hotel by ST Hotels), mic dejun inclus, anulare gratuită până foarte aproape de sejur. Nu de alta, dar poate găsim ceva mai bun între timp. Am rămas cu ea, că a trecut “între timpul” și nu am găsit nimic mai atractiv și cu preț decent.

Am aterizat, dar încotro?

Iată-ne, dimineața pe la ora 8 și un pic, în aeroportul Luqa, pe mica întindere de uscat din mijlocul Mediteranei. Neavând decât bagaj de cabină, într-un sfert de oră de la aterizare eram deja prin zona comercială de la intrare, interesându-ne de transportul în comun pe insulă.

Ca să nu vă bateți capul prea tare vă spun eu, cea mai bună variantă este cardul de călătorii nelimitate pe 7 zile, la doar 21 Eur. Următoarele zile cardul Tallinja va fi nelipsit din buzunar.

Tallinja, compania malteză de transport, are mai mult de o sută de linii de transport prin toată insula principală plus Gozo (insulița de la nord de Malta), și mai bine de 2000 de stații de bus, împrăștiate peste tot. Tot ce trebuie să faci este să nu uiți să validezi cardul de fiecare dată când urci într-un autobuz. Oricum nu scapi de ochiul ager al șoferului care-ți va aduce aminte de uiți.

Stăteam noi, așa buimaci un pic, în stația de bus din fața aeroportului și chiar nu aveam habar încotro să ne îndreptăm și nici din ce direcție trebuie să ne vină vreun bus (uitasem, în Malta se circulă pe dreapta). Și mai mai și încurcat un pic prin harta cu liniile de transport (o găsiți aici la rezoluție mare), mai ales că pe toate tabelele erau afișate numele de stații și nu numele de localități. Vreo juma de ceas ne-am foit, ne-am sucit și răzgândit și până la urmă am decis: Marsaxlokk

Marsaxlokk

Vă spun sincer că aproape mi-am scrântit limba încercând să aflu de la șofer dacă destinația lui este corectă. După vreo două-trei pronunții devine mai accesibil, dar totuși nu e ușor să zici Marsaxlokk. Important e că ne-am suit în busul care trebuie (linia 119) și că în maxim jumătate de ceas suntem acolo. Distanța poate părea mică, dar după cum v-am zis Tallinja are 2000 de stații împrăștiate pe vreo 300 kmp (cam cât orașul Brașov) și pe parcursul unui kilometru de drum poate opri și de zece ori.

Marsaxlokk este un pitoresc port pescăresc, în partea de sud-est a insulei, la vreo 6 kilometri de aeroport (ghici ce, în malteză Marsa înseamnă port iar Xlokk sud-est și uite că am rezolvat și numele).

Aici trebuie să fac o paranteză. Limba malteză este una de origine arabă, cu ceva influențe siciliene vechi (o limbă preitaliană). Peste tot te vei intersecta cu denumiri ce îți sună foarte arabic (Il-Gzira, Il-Rbat, etc.) ceea ce nu e foarte departe de adevăr. Doar că-s scrise în alfabetul latin. De altfel, malteza este singura limbă arabică scrisă în acest alfabet.

Să revenim la portul nostru. Este de fapt un mic orășel, pe malul golfului Delimara, cunoscut pentru piața de pește ce se ține aici duminica. Dar nu de asta am venit până aici (mai ales că este sâmbătă dimineața) ci pentru bărcile luzzu, unul din simbolurile Maltei. Portul vechi din Marsaxlokk este plin de sute de astfel de luzzu, foarte viu colorate și decorate în partea din față cu doi ochișori pictați (ochii lui Osiris) ce le transformă într-un fel de personaje din Cars-ul bărcilor pescărești. Zice-se că ochii lui Osiris protejează pescarii de spiritele rele.

Plimbarea prin port te împarte între două lumi, una a turiștilor ce încep să apară tot mai mulți odată cu trecerea dimineții și o lume a localnicilor, care parcă-și văd de treabă ca și cum ar fi doar ei în sat. Nu-i deranjezi cu nimic, că te strecori printre năvoadale lor întinse pe jos. Se pregătesc să iasă în larg pentru o nouă tură proaspătă de pește, mai ales că mâine este duminică. Unii chiar se bagă în vorbă cu tine, sau te ajută la necaz (așa m-am făcut eu pescar fără voie).

Dacă-ți faci griji că ți-ar fi greu să dialoghezi cu un moșuleț burtos de vreo șaizeci de ani care-și vopsește de zor barca, e degeaba. Maltezii, de la țânci la boșorogi, cunosc cu toții limba engleză. Doar au fost colonie, până pe la ’60.

Întorşi la centrul târgului, două particularităţi şi-au lăsat foarte repede o amprentă asupra ochilor noştri. Şofatul pe dreapta (uhh, nu cred că am să mă obişnuiesc uşor cu intratul pe de-a-ndoaselea în giratorii) şi casele cu un puternic aspect arăbesc (Elena mă întreba dacă nu cumva am dus-o în Maroc 🙂 ; am liniştit-o că încă suntem în Uniunea Europeană, doar un pic mai aproape de Africa) dar cu balconaşe închise de lemn, în stilul acela colonial spaniol întâlnit şi prin Cusco.

Ne-am fâțâit cât am putut printre luzzu, pontoane, case cu fațade arăbești, tarabe cu suveniruri (chiar așa, aici am găsit printre cele mai ieftine mici amintiri ce le-am putut lua pentru acasă; cavaleri de Malta, bărcuțe colorate, magneței sau biscuiți de pahare) până ne-a luat foamea.

În port am sperat să nimerim un pește din ăla proaspăt scos din apă și trântit în vreo rețetă locală pe la terasele de pe malul golfului. N-a fost chiar așa, dar foamea a bătut orice fiță culinară și ne-am mulțumit cu ce-am prins. Măcar porțiile au fost atât de mari că nu am dovedit nici jumătate din farfurie, e drept după ce am fost „obligați” să începem masa cu o bruschetă tare bună, din parte casei.

Stai așa. Era să plecăm din Marsaxlokk, fără să amintim că am bifat și frumoasa biserică Madonna of Pompeii, construită recent (pe la 1897) dar de o frumoasă nuanță cărămizie, contrastantă cu albastrul cerului și coloritul bărcuțelor luzzu.

Ce-ar mai fi de știut despre Marsaxlokk.

• La sud de orășel, dincolo de golful Delimara se află centrala electrică ce alimentează toată insula Malta.
• În portul plin, astăzi, de bărcuțe, la 1565 și-au ancorat turcii flota cu care sperau să cucerească insula de la creștini, în războiul ce avea să fie numit “Marele asediu al Maltei”.
• Ca să ajungi în Valletta, poţi lua busul 81 sau busul 85, distanţa nu e mare dar tot faci vreo 45 de minute.

Orele sunt trecute bine de prânz iar căldura a început să devină tot mai greu de suportat astfel că este destul de uşor să ne decidem că ar fi momentul să ne îndreptăm spre hotelul nostru din Sliema, unde ne aştepta checkin-ul şi o după-amiază despre care nu aveam încă habar cum să organizăm. Deja un pic împrieteniţi cu Tallinja şi cu harta, ne este mai uşor să ne prindem în ce bus să urcăm (vă ziceam de linia 85) şi că avem de schimbat cu 13,14,15 sau 16, undeva pe la porţile de intrare în Valletta. Destul de simplu, nu? Doar că a durat vreo oră.