La Budapesta, cu trenul de noapte.

Început de poveste

Pentru că uneori este bine să mai ieși și din veșnicul tipar că un Revelion trebuie făcut la o cabană și neapărat lângă vreo pârtie de schi. Sfârșitul de an poate fi sărbătorit și pe stradă, alături de alte mii de oameni, în mijlocul unui oraș european, sub jocurile de lumini ale artificiilor. Dar, trebuie să recunosc că în cea mai mare măsură am ajuns la alegerea asta datorită faptului că ne-am trezit cam târziu (sfârșit de octombrie) să căutăm oferte bune prin țară.

“Ședința” de găsire a unui loc de petrecut finalul de an ne-a adus dezamăgirea tuturor tentativelor de a găsi ceva decent prin Bucovina sau Maramureș așa că am aruncat, mai mult în gluma, ideea de “Ce ziceți de Budapesta?”. Încă un rând de bere și am găsit și ceva cazare cât de cât ok preț/calitate/amplasament.

Transportul? S-a votat să fie cu trenul. Așa, nimeni nu își pune problema unui șofat la drum lung dus/întors (aproape 1500 km), mai ales când alternativa unei călătorii cu trenul de noapte, la cușetă pare mult mai atractivă.

Cât te-ar putea costa o vacanță de Revelion la Budapesta

În general nu încep o relatare dezvăluind bugetul unei vacanțe. Dar, hai să las loc și de un început.

Închirierea unui apartament în centrul Budapestei (pe lângă Parlament, Budapest Centrum Parlament Apartment), ne-a costat 770 Eur/3 nopți. Trei camere, cu posibilitatea cazării a 8-12 persoane. E drept, condiții mai ca la cabană, dar în țară tot la o cabană am fi ajuns astfel că nu am considerat-o o problemă.

Biletele de tren le-am luat cu vreo lună înainte. Cu ceva emoții, că eram zece și nu aveam certitudinea că vom găsi atâtea locuri la cușeta și la dus și la întors, la oferta CFR (Fortuna Tickets – 58 Eur dus/întors un bilet la cușeta de 6 locuri). Dar, ne-am descurcat, iar la sfârșitul lui noiembrie aveam biletele în plic.

În Ungaria, moneda este forintul (HUF). Ține minte că este destul greu să găsești de cumpărat pe la vreo bancă sau casă de schimb valutar, din Brașov. În condițiile astea cel mai avantajos este să ții banii pe card și să retragi numerar la bancomatele băncilor, în Budapesta. Un leu de-al nostru este echivalentul a 66 HUF sau, dacă îți este mai ușor, 300 HUF înseamnă aproximativ 1 Eur.

Cu trenul, la Budapesta.

Seara de 29 decembrie ne adună pe toți în gară. Cu rucsaci sau trolere, pline cu sarmale, murături și niște vin de drum. Plecarea este undeva în jur de opt și jumătate seara, iar drumul lung este însoțit, cel puțin până la Simeria, de serviciile benefice ale unui vagon restaurant cu prețuri decente (v-am mai povestit despre asta în călătoria la târgul de Crăciun de la Sibiu).
Știați că în România mai sunt în circulație doar 6 vagoane restaurant? Din lipsă de “rentabilitate” chiar și cele funcționale de pe trenurile internaționale sunt decuplate la Simeria. Am pus ghilimelele pentru că de fapt lipsa rentabilității este direct asociată cu faptul că vagoanele deveniseră mici afaceri suplimentare pentru unii angajați CFR, în paguba companiei.
Călătoria a fost cât se poate de plăcută. De-ți place să fii legănat, e de preferat să alegi un loc la nivelul trei. Asta, dacă ai de ales. Compartimentele (la trenurile românești) se pot închide pe dinăuntru cu un sistem simplu dar sigur. Am subliniat asta, deoarece trenurile de noapte spre Budapesta, Viena, au fost mereu ținta hoților (din cele citite online, zonele cele mai periculoase sunt, după graniță, spre orele dimineții. Trenul de Viena, spre exemplu, nu este atât de sigur, deoarece compartimentele pot fi deschise cu ușurință de pe coridor.

La Curtici, undeva pe la ora 5 dimineața, suntem treziți de poliția de frontieră pentru verificarea actelor. Dacă ai noștri scanează cu atenție cărțile de identitate în aparatul portabil, vameșii unguri aruncă doar o privire între fotografia de pe act și figura ta buimacă și de abia trezită din somnul dulce al dimineții. Ne-au mai rămas doar 3 ore de drum și de somn, un pic mai puțin legănați, pentru că da, ungurii au căile ferate într-o stare mult mai bună decât la noi.

Gara Keleti, poarta de intrare într-o scurtă vacanță.

Dimineața senină și rece rece, ne așteaptă la gara Keleti. Am mai fost în Budapesta în anii trecuți, dar de fiecare dată zona gării (Piața Barros) era un mare șantier.

O plăcută surpriză a fost să găsim totul renovat și redat orașului. Acum, cu schelele date la o parte, poți desfășura privirilor întreaga arhitectură eclectică a clădirii veche de mai bine de o sută de ani. Știați că gara Keleti (keleti = est) a fost punctul terminus al liniilor ce conectau Balcanii și restul Estului Europei cu Austro-Ungaria, în timp ce vecina ei, Nyugati (termen ce se traduce din limba maghiară ca “vest”) făcea legătura cu vestul Europei (Vienna, Paris)?

Să înceapă vacanța.

Am fi băut o cafea, dar vagonul cu pricina a rămas la Simeria, așa că ne-a rămas să căutăm prin împrejurimi o cafenea de unde să ne începem mica vacanță și să petrecem o parte a dimineții la căldură și nu în stradă așteptând cheile apartamentului. Zis și găsit, iar cu 500 HUF poți lua 2 cafele și un croissant.

Când faci vreo rezervare pe Booking.com (indiferent că e apartament, hotel, hostel sau alt fel de cazare) trebuie să ții un pic cont și de orele de checkin/checkout, altfel devine neplăcut să umbli cu bagaje după tine jumătate de zi doar pentru că ai uitat de acest aspect. M-am păcălit și eu de câteva ori dar sunt și situații când nu ai de ales. Alegerea noastră a fost să mergem pe jos (vreo 3 km vă spun drept) până la apartament, tocmai pentru a mai trece din timpul rămas până la ora la care puteam primi cheile.

Apartamentul nu este strălucit prea, se află într-o clădire veche din centrul orașului și este foarte aproape de Parlament (pe care-l și vezi din drum). Amplasamentul este fericit dacă vrei să vizitezi orașul la pas și să nu depinzi mereu de mijloace de transport. Interiorul lui ne-a cam dezamăgit, dar cum o să petrecem mai mult timp pe afară, să zicem că putem trece peste asta acum.

Să lăsăm vacanța să înceapă, dar cu restul poveștii voi reveni cât de curând într-o nouă postare.