Crăciun în Alsacia – Mulhouse și împrejurimi

Niciodată nu este prea devreme să visăm la Crăciun și de cum dă toamna pe acasă, se răcesc zilele și devin tot mai scurte, începem să ne facem planuri de iarnă sau să ne amintim de iernile trecute. Știm de mici că Finlanda este țara lui Moș Crăciun, dar habar nu aveam că moșulică și-a ales capitala în cu totul altă parte, tocmai în Alsacia.

În regiunea asta a Europei, mult disputată de-alungul vremii de francezi și germani, sunt multe orășele minunat pregătite de sărbătorile de iarnă. Deși am să enumăr câteva dintre ele, Obernai, Haguenau, Riquewihr, Kaysersberg, mi-ar fi fost greu să mă opresc în fiecare în doar câteva zile de vacanță, așa că voi povesti doar despre cele prin care am ajuns,  Mulhouse, Colmar și Strasbourg, celebra Capitale de Noël.

Pentru început, am trecut prin Mulhouse.

Cel mai comod să ajungi în Alsacia, este cu un zbor la Basel, aeroportul împărțit de trei țări: Elveția, Germania și Franța (de altfel și numele aeroportului include orașele pe care le deservește: EuroAirport Basel Mulhouse Freiburg). Noi am ajuns cu o cursă Wizz, cu bilet luat cu vreo lună înainte, nici prea scump nici foarte ieftin (850 lei, două bilete).

Prin urmare ai grijă în ce țară vrei să ieși și căror grăniceri vrei să le arăți pașaportul. Noi am ieșit pe la francezi, pentru că urma să fim preluați de un amic, gazda noastră pentru o noapte.

Dacă alegi să vezi Mulhouse, poți ajunge de la aeroport în vreo 30 minute cu mașina (30 km) sau cu un tren local, luat din gara Gare de Saint – Louis La Chaussée (20 minute de mers pe jos).

Nu era în plan dar, în drum spre Guebwiller, Mihai ne-a făcut o surpriză ducându-ne în centrul vechi al orașului Mulhouse (contrar așteptărilor de a-l rosti nemțește, sună cam așa: myluz).

De fapt el voia să-mi arate statuia lui Lambert, celebrul matematician elvețian ce a lăsat ca moștenire una dintrele cele mai renumite proiecții folosite pentru reprezentarea hărților. Practic, eu am dat peste târgul de Crăciun de aici, închis la ora asta dar, cu toate astea, foarte frumos colorat.

Mulhouse este centrul industriei textile din Alsacia, astfel că principala decorațiune a celor peste o sută de căsuțe din Place de la Réunion este textila special creată pentru Crăciun. Dincolo de atmosfera viu colorată a texturilor, Piața de Crăciun din fața bisericii Saint-Etienne se remarcă și pentru fațadele de clădiri luminate vibrant.

Dacă vreți șă ajungeți în 2019 la Muhlouse, țineți cont că Târgul de Crăciun se deschide în 23 Noiembrie și ține până în 27 Decembrie.

Dacă ajungeți aici, nu ratați Musée de l’Impression sur étoffes (Muzeul Țesăturilor) sau foie gras alsacian. Noi le-am ratat și pe una și pe ailaltă, pentru că așa cum v-am spus habar nu am avut că o să avem în plan Mulhouse.

În schimb, am avut parte de o seară cu multă brânză Raclette racletată peste cartofi, salamuri franțuzești, castraveți și o remiză de vinuri românești și franțuzești, în orășelul Guebwiller de la poalele Vosgilor, alături de gazda noastră, Mihai (unul din vechii Gică Contra de pe vremurile bune ale Alpinetului, băiat fain de altfel).

Cimitirul militar român de la Soultzmatt

Cu toate că am venit în Alsacia pentru piețele de Crăciun, Mihai ne-a mai pregătit o surpriză pentru a doua zi. E drept, eu doream să ajung cât mai repede în Strasbourg, mai ales că se prevedea o fereastră de cer senin între multele ore mohorâte de decembrie alsacian. Astfel, drumul spre Colmar nu este cel mai scurt, ci are parte de un mic ocol pe înălțimile mai joase ale munților Vosgi, unde descoperim Cimitirul militar român de la Soultzmatt, ridicat în anii ‘20 și inaugurat de Regele Ferdinand în 1922.

Povestea este destul de bine documentată, dar mai puțin cunoscută de români. În iarna 1916/1917 germanii au deportat în lagărele de la Soultzmatt câteva mii de prizonieri români, mulți dintre ei murind de foame și de frig, deținuți în condiții inumane. 678 de soldați români sunt înhumați în cimitirul de aici, ridicat în pădurea de la Val du Pâtre (Valea Păstorului), chiar pe locurile unde a existat lagărul de prizonieri. Într-o singură noapte (27/28 ianuarie) au murit 125 de prizonieri, scoși afară la -20 de grade de către paza lagărului.

De sus de pe platou, drumul nostru coboară spre Soultzmatt, iar apoi după încă vreo 20 de kilometri ajungem în centrul Colmarului, de unde luăm trenul spre Strasbourg.

Urmează Capitala lui Moș Crăciun!