• Menu
  • Menu

Budapesta, Városliget (Parcul Oraşului)

Budapesta nu se rezumă doar la orașul vechi, de pe malurile Dunării. Városliget, în trecut un imens domeniu regal de vânătoare,  este unul din cele mai atractive locuri și pentru localnici dar și pentru turiști. În traducere liberă înseamnă “Parcul orașului” și, ghiciți, districtul a fost proiectat tot cu ocazia Milleniumului (anul 1896), fiind cumva chiar centrul acestei celebrări.

Am făcut introducerea asta, pentru că o zi întreagă nu îți ajunge să iei pas cu pas tot ce e de văzut în zonă iar ceea ce vom povesti mai departe este despre Városliget.

Linia galbenă, piesa de colecție a Metro-ului budapestan.

Încă de la începutul drumului spre City Park, te intersectezi cu istoria. Nu mi-aduc aminte să fi povestit despre Metro-ul budapestan, și dacă așa stau lucrurile este interesant să vă spun că linia 1 (sau linia galbenă, ce leagă zona dunăreană a Pestei de Városliget) este o “piesă de muzeu”, incluzând în această metaforă și vagoanele dar și arhitectura stațiilor pe care le parcurgi. Și mai este și cea mai veche din Europa continentală. Din 1896, când a fost inaugurată (evident, același Millenium), a funcționat fără întrerupere până în prezent. Față de toate celelalte linii (cinci la număr) și-a păstrat farmecul perioadei postbelice aruncându-te poate în atmosfera anilor ’70 (cam de atunci datează și vagoanele ce compun trenurile).

Interiorul staţiei Opera, de pe linia 1 (galbenă).

Stațiile sunt aflate foarte aproape de nivelul orașului, în comparație, spre exemplu, cu linia 3 unde cobori atât de mult în adâncuri de te ia puțin cu emoții. Interiorul este decorat în stil faianțat, iar numele stațiilor te duce cu gândul la “ajulejos”-ul portughez.

Era să uit ceva foarte important. Neapărat să validați biletul de călătorie înainte de a urca în vagon. Nu există tunicheți care să bareze accesul fără bilet, un verifică nimeni la intrare, dar există șanse mari să ți se ceară biletul de călătorie la ieșirea din metrou. Amenda este 8000 forinți (plătiți pe loc), sau 16.000 ulterior.

De ce-ai vrea să mergi în City Park?

Fiecare cu interesul lui, cum s-ar zice. Dacă ai copii, te duci la Zoo. Dacă te doare un picior de la vreme, te duci la băi, dacă e iarnă te duci la patinoar iar dacă n-ai treabă, te duci să bei un vin fiert și să te plimbi prin curtea castelului Vajdahunyad sau prin parcul imens, că doar ești la City Park.

Orice ai alege sau chiar și așa fără treabă, urcă-te în M1 și coboară la Hősök Tere (Piața Eroilor).

Castelul Vajdahunyad.

Orice ghid turistic ar începe cu Piața Eroilor, în schimb noi am început oarecum la întâmplare plimbarea prin Városliget. La întâmplare pentru că deși am fi vrut din prima la băile termale din zonă (Szécsény), nu se mai găseau locuri libere pentru ziua respectivă și se părea că bătusem drumul degeaba.  Dacă tot am ieșit la suprafață la stația de metrou Szécsény, castelul era primul de care să te apuci.

Vara, priveliștea e încântătoare, castelul fiind aproape înconjurat de un lac, pe care poți să te plimbi în voie cu barca. Iarna, zona vestică a lacului se transformă în patinoar iar dacă asta te încântă, există și partea urâtă a lucrului că jumătatea din fața castelului este secată. Eu așa am făcut legătura, să fiu iertat dacă m-am înșelat. Ca turist, probabil poți trece peste (în ambele sensuri) și intri fără nicio grijă în curtea interioară a complexului, dar ca fotograf rămâi un pic dezamăgit că ai pierdut un cadru frumos din lista de dorințe.

Faţada gotică a castelului Vajdahunyad (în stânga Turnul cu Ceas, iar în dreapta replica după Castelul Corvinilor).

Castelul, impropriu numit așa, este de fapt un complex de clădiri legate, sau nu neapărat, una de cealaltă, fiecare într-un anumit stil ce reflectă istoria arhitecturii maghiare (într-un corp fiind Muzeul Agriculturii, pentru cei interesați de aspectul acesta al culturii maghiare).

Ca și român, prima reacție când vezi castelul, este că îl știi de undeva. Păi da, pentru că fiecare pavilion ce compune complexul este de fapt o copie după clădiri simbolice din fostul regat maghiar, iar două sectoare sunt copii după Turnul cu Ceas din Sighișoara și Castelul Corvinilor de la Hunedoara.

Intrarea în curtea interioară o faci pe sub “Turnul cu Ceas”, având în dreapta “Castelul Corvinilor” și dacă tot te-a cuprins frigul unei zile de decembrie, te poți încălzi cu un vin fiert sau un langoș pe la numeroasele tarabe existente aici. Biserica din complex reprezintă cel mai vechi stil arhitectural (romanic), copie a fațadei bisericii din Ják.

Replica bisericii romanice din Jyk. Vajdahunyad.

Vă spun sincer, că prima oară când am ajuns aici, acum șase ani, am fost foarte păcălit și chiar am crezut că fiecare clădire are vechimea exprimată de stil. În total sunt douăzeci de clădiri, iar cele mai “vechi” (din perioada de glorie a regatului maghiar) sunt scoase mai în față, lăsând mai în umbră clădirile din epoca imperială habsburgică.

Toată lumea se fotografiază cu Anonimus, al cărui monument se află aici. Nu uita să îți treci și tu asta în agendă.

Monumentul cronicarului Anonimus.

Și dacă nu știi cine a fost acest cronicar “anonim”, află că el a povestit pentru prima oară faptele descălecării ungurilor în Pannonia, la vreo 2-3 secole distanță (secolul XII-XIII) în celebra Gesta Hungarorum.

După istoricii români, cronica este foarte importantă, prin pomenirea existenței vlahilor (românilor) în partea estică a bazinului carpatic cucerit de unguri și prin pomenirea victorioaselor lupte duse de primii conducători maghiari cu formațiunile medievale vlahe ale lui Gelu, Glad și Menumorut, în extinderea ungurilor spre est.

Cu toate astea, nu toți istoricii români și maghiari au ajuns la o teză comună privind interpretarea faptele, locurilor și neamurilor prezentate de Anonimus.

Muzeele din Városliget.

Nu poți vorbi mult despre istorie fără să amintești și o serie de instituții culturale ce le poți vizita în Budapesta, iar acest district nu duce deloc lipsă de așa ceva. Dorind transformarea pustiului câmp mlăștinos într-un focar de cultură maghiară, cu ocazia celor 1000 de ani trecuți de la descălecare, guvernul maghiar a ridicat în anii din jurul lui 1896 o suită considerabilă de muzee în noul district. În afară de cel al Agriculturii, în zona parcului se mai găsesc Muzeul Transportului, Muzeul Artelor Frumoase sau Galeria de Artă, iar pe bulevardul Andrassy (ce duce spre Pesta și Dunăre) se mai află o serie impresionantă de obiective culturale, Casa Franz Liszt, Casa memorială Kodály sau Muzeul Casa Terorii. Casa Terorii este în vechiul sediu al poliției secrete naziste (Gestapo) și apoi al celei comuniste (ÁVH). S-a schimbat doar stăpânul, căci “metodele de lucru” s-au păstrat (sau chiar s-au perfecționat).

Hősök tere (Piața Eroilor).

Poate cel mai frumos complex architectural din istoria recentă a Budapestei este cel din Piața Eroilor. Două colonade semicirculare înșiră toate personalitățile importante ale istoriei ungurilor (inclusiv Iancu de Hunedoara și Matei Corvin, ale căror nume sunt strâns legate și de istoria românilor, datorită originilor celor doi, tată și fiu). Între ele, o coloană înaltă de 45 de metri sprijină statuia Sf. Arhanghel Mihail (patronul spiritual al Ungariei).

Monumentul Eroilor, cu statuia Sf. Arhanghel Mihail.

În total sunt reprezentate 14 personalități maghiare, dar în prezent ele nu sunt identice cu cele de la inaugurarea monumentului. Cei cinci habsburgi de pe colonada din dreapta au fost înlocuiți în timpul comuniștilor cu alte figuri istorice, în încercarea de a rupe istoria republicii maghiare de trecutul imperial (habsburgic și ulterior austro-ungar).

Orașul SPA, în particular Băile Széchenyi.

Dacă vrei la băi să nu uiți două aspecte importante: ia-ți bilet cel puțin cu o zi înainte mai ales în perioadele când turiștii umplu Budapesta și nu uita că poți sta o zi întreagă pe aici și chiar de nu îți vei propune asta de la bun început te va prinde fenomenul și vei uita să mai pleci acasă.

Știați că Budapesta stă pe mai bine de 125 de izvoare de apă termală? Nu degeaba mai este numit, pe lângă Perla Dunării și “City of SPAs”.

Nu se știe precis când au fost puse prima oară în valoare izvoarele termale ale orașului (dacă sunt chiar din perioada romană) dar cu siguranță ocupația turcă a anilor 1529-1686 a transformat Buda într-un oraș al băilor. Am putea sublinia Gellert, cele de lângă Dunăre (cu decorațiunile interioare cele mai frumoase, Art-Nouveau, predominând faianța albastră) sau cele Rudaș foarte populare pentru accesul fără costum de baie (de altfel bărbații și femeile nu pot folosi aceste băi decât la intervale orare diferite).

Decoraţiunile de la intrare. Băile Szechenyi, Budapesta (Shutterstock.com)

Noi am fost la cele numite Széchenyi, cele mai mari din oraș de altfel. Izvoarele au fost descoperite de Vilmos Zsigmond la 1879 în timp ce săpa o fântână. Apele (cu temperatura de până la 75°C) au fost puse repede în valoare mai ales după dezvoltarea zonei la sfârșitul acelui secol.

Dacă ai venit cu metroul, care are stația cu același nume chiar la intrarea principală, ia-ți de la început bilet dus-intors, deoarece la automatul de tichete de afară linia de persoane concurează cu cea de la biletele de la băi. Dacă totuși ai uitat, este de preferat să cobori la peron unde se găsește un ghișeu cu vânzător de bilete (puțini știu asta, astfel se explică și coada de afară).

Prețul de intrare este în jur de 5100-5500 forinți (aproximativ 16-18 Eur), incluzând locker sau cabină. Eu vă recomand cabină, fiind mai ușor accesibilă (nu stai la rând ca la garderobă) și permițându-ți să ții lucruri mai voluminoase (dacă ai de exemplu rucsac sau dacă vrei să păstrezi lucrurile a două persoane).

Băile Szechenyi, Budapesta (Shutterstock.com)

Nu faceți ca noi, luați-vă ce vă trebuie la băi! Iarnă fiind, cele mai spectaculoase sunt bazinele de afară, trei la număr, cu temperaturi diferite ale apei. Luați-vă cu voi un prosop mare (ca cel de plajă) pentru a vă proteja bine de frig atunci când vă deplasați de la un bazin la altul. Cu jumătate de prosop nu știam cum să îl tot mut de pe șolduri, pe spate, piept sau pe cap și cum să ajung mai repede la căldura aburilor din bazinul următor.

Dacă vă încingeți prea tare, vă puteți răcori cu o bere la pahar (vreo 700 forinți), direct în bazinul cu apă de 35°C de grade. Senzația e garantată.

Între bazinele interioare, mai mari sau mai mici, cel mai fierbinte are 40°C. Nu poți sta mai mult de câteva minute. Nu-i nimic, te duci să îți mai iei o bere și revii.

Pe undeva era un semn către sala cu “Beer SPA / Bazinul cu bere”. Cică e un ciubăr mare plin cu apă termală amestecată cu hamei, drojdie și alte minuni care nu știu dacă te vindecă de ceva, dar sigur te fac să uiți de toate grijile. Curge și bere de pe undeva, dacă ți-e sete. Am fi vrut să încercăm dar ne-a întors prețul din drum (vreo 25 euro de persoană, adică mai mult decât toată ziua la băi). Dacă totuși insistați, puteți cumpăra bilet combinat pentru 2 persoane la băi și un ciubăr cu bere, la prețul de 76 Euro.

Dacă foamea te cuprinde pe la jumatea zilei, nu dispera. Băile au și un restaurant de genul “împinge tava”. Destul de slab la ofertă, destul de scump la preț, dar măcar nu ești nevoit să ieși din complex și poți mânca liniștit și în costumul de baie. Dacă e prea plin, așteaptă-te să împarți spațiul de la masă și cu necunoscuți de toate națiile.

Grădina Zoo.

Dacă nu ți-ai petrecut toată ziua la băi (sunt deschise și până la miezul nopții) și ți-au mai rămas câteva ore de pierdut prin Városliget, du-te la Grădina Zoologică. Este cea mai veche din Ungaria (de pe la 1866) și este casa a mai mult de 1000 de specii de animale, adunând 10.000 “locuitori” (să spun așa). De astă dată am sărit peste, dar am vizitat-o acum ceva ani și vă spun sincer că am fost foarte încântat (2800 forinți un bilet, dar îl iei cu 25% reducere dacă deții un Budapest Card).

Pe unde am mai mâncat în Budapesta.

Minivacanța noastră de iarnă nu ne-a permis să scotocim prin fiecare colțișor al Budapestei, dar de la mersul pe jos și frigul de afară tot am fost nevoiți să mai intrăm prin câte-o cârciumă sau local pentru o bere și-o gustare.

Celebra Vaci utca, strada pietonală a Budapestei, plină de magazine, terase și restaurante o recomand doar dacă ai răbdare și stare de mers mult pe jos și refuzuri de genul: nu avem o masă pentru zece persoane. Într-un final, ne-a cules de pe “boulevard” un nene ce ne-a invitat pe o stradă lăturalnică la un local mai dosit, o combinație de hungarian food and italian pizza” cu de toate. N-a fost prea interesantă mâncarea, de asta nici nu am reținut ce-am mâncat, dar mi-a rămas pe limbă gustul de palincă bună ungurească, așa de 950 forinți cinzeaca.

Braseria Slovacă. Prin zona Pestei, aproape de apartament și de Gara de Vest (Nyugati) am descoperit braseria Szlovák Söröző (îi găsiți și pe Facebook), cu bere ieftină de toate neamurile (mai ales artizanală) și cu mâncare tradițională maghiară și slovacă (de altfel denumirea înseamnă Braseria Slovacă). Prețurile sunt foarte bune, în jur de 500 forinți o bere rece și bună și aproximativ 2000 forinți o porție zdravănă de mâncare.

Cartofi ungureşti cu mult mult paprika.

Bistro Firkász. Cireașa de pe tortul experienței noastre culinare la Budapesta a fost Firkász, pe strada Tátra, cartierul Újlipótváros. Destul de aproape de Dunăre și de Parlament (aproximativ 15 minute de mers pe jos).

Decoraţiuni interioare în bistro Firkász.

Recomandarea a venit din partea unei prietene de-acasă, n-am mai ținut cont de prețul mai piperat, că ne era prea foame, dar când farfuriile au sosit en-fanfare, îndoiala s-a risipit și buna dispoziție ne-a regăsit. Să nu-ți iei gulaș, decât dacă vrei așa, ca un prim fel înainte de cel principal. O fi gustos, dar porția e mică și prețul nu prea pe măsură. În schimb rețetele câștigătoare au fost pulpele de gâscă în sos de vin roșu și friptura de mangaliță cu murături ungurești.

Pulpe de gâscă în vin, cu varză roşie.
Friptură de mangaliţă, cu murături ungureşti.

N-am vorbit cu bucătarul să aflăm povestea lor, de ne-au făcut să lingem la propriu farfuriile, dar vă las să vă convingeți cu imaginile de mai sus.

Gata și cu vacanța de iarnă.

Aici am încheiat și povestea celor câteva zile de iarnă în capitala Ungariei. De pe o stradă lăturalnică ne-am urcat în troleibuzul 76, cu destinația clară gara Keleti, trenul de noapte și legănatul roților de fier până la Brașov.

Cam din scurt, dar așa a fost.

Emi

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 comment