Archita, satul cu un singur sas și o biserică fortificată

Archita, Archita, de câțiva ani îmi spun că vreau la Archita.

Vreau să ajung la Archita! De câțiva ani tot îmi repet asta, după ce am văzut niște imagini cu biserica fortificată. Dorința prea mare, determinarea prea puțină. Nici nu prea ai cum, de altfel, că nu e la îndemână.

Dacă vrei să ajungi cu trenul, nu ai multe opțiuni.

Poți să te încumeți să iei trenul personal (Regio) de la Brașov la Sighișoara și să cobori la halta Archita. Dacă nu mă credeți, eu insist totuși, pentru că halta asta există cu toate că pe site-ul oficial al CFR nu o găsești în mersul trenurilor. E prima oprire după tunelul de la Beia. Ai la dispoziție doar patru trenuri pe zi pentru a te conecta cu civilizația.

Drumul, la fel de desfundat ca și acum o sută de ani.

M-a distrat tare mult un heading de pe social media: Archita, ultima frontieră! Pare atât de hollywoodish dar este o exprimare destul de cinstită la cum arată drumul spre localitate. Satul a fost pomenit pentru prima oară în anul 1356, iar de-atunci nimic nu pare să se fi schimbat prea mult ca aspect, nici măcar drumul de acces.

Ai zice, lasă că e mai ușor cu mașina. Asta doar dacă nu îți pasă de ea. Într-o zi însorită de aprilie ne-am forțat norocul și am zis să întârziem pe drum cu un scurt ocol pe la Archita. Ce ți-s 30 de kilometri în plus? Pe DN68, între Vânători și Saschiz, ești atent la indicatorul rutier “Biserica evenghelică fortificată 12 km“ și traversezi calea ferată spre Mureni. Pentru început drumul județean 133 pare impecabil dar cum treci de satul pomenit asfaltul se rupe brusc și începe o suită de câteva mii de gropi, mai mari sau mai mici, desfundate de ploile primăverii pe o distanță de doar 10 km.

Intrarea spre DJ Mureni

Localnicii spun că drumul e atât de prost încât se simt mai izolați de restul județului Mureș decât de harghitenii de la Dârjiu, comuna din județul vecin. Singura treabă ce îți aduce aminte că ești oarecum în rând cu lumea este că s-a reușit electrificarea satului pe la 1957. Dar, atât!

Satul săsesc în care mai trăiește un singur sas.

Pe la sfârșitul anilor ’80, în Archita locuiau aproape o mie de sași. Bătrânii satului își mai aduc aminte de frumoasele vremuri când sașii își măturau săptămânal partea de stradă din fața casei.

Acum mai locuiește doar o săsoaică, vreo trei maghiari iar restul români și o minoritate importantă de rromi. Imediat după plecarea sașilor, mândrele lor case au fost ocupate de rromi, destul de bine primiți de localnici, pentru că ultimii veniți era harnici și cu frică de Dumnezeu, cum s-ar spune creștinește.

Architenii spun că ei locuiesc în satul în care acum nu vine nimeni, deși în trecut era unul din cele mai bogate din zona asta a Transilvaniei ( pe vremea când Saschizul era capitală de scaun, iar drumul de secuime trecea prin Archita). Ridicarea Sighișoarei ca centru urban, după 1800, a dus la decăderea Saschizului și, implicit, la izolarea Architei, căci drumul secuiesc s-a mutat mai sus, prin Vânători și Cristuru Secuiesc.

Biserica fortificată.

În mijlocul satului, la intersecția dintre drumurile principale, se află una din cele mai frumoase și bine conservate biserici fortificate din Ardeal. 7 din cele 9 turnuri originale s-au păstrat și au fost readuse la forma și starea inițiala prin restaurările din ultimii ani.

Biserica fortificată săsească.

În 1356, când apare pentru prima oară în cronici (ca Ercud), biserica era una romanică, fără turn și data de la sosirea sașilor în Transilvania (secolul XII). În secolul 14 i s-a adăugat turn dar fortificarea bisericii ar fi început abia după anul 1504. Este luat ca și referință acest an, deoarece atunci apare în acte o scutire de impozite acordată satului, astfel încât se presupune că aceasta a avut legătura directă cu nevoia de fonduri dedicate fortificațiilor de piatră, extrem de costisitoare.

Turnul actual este tipic bisericilor din Țara Bârsei și a fost adăugat după anul 1802 (cu siguranță existând legătura directă cu prăbușirea vechiului turn la cutremurul devastator din acel an).

Pe 26 octombrie 1802, s-a produs cel mai puternic cutremur vrâncean din istoria recentă, seism estimat la aproape 8 grade pe scara Richter. Unda s-a simțit de la Moscova până la insula Creta, în Transilvania s-au prăbușit multe turnuri de biserici iar în București s-a rupt celebrul Turn al Colței.

Locul în care nu vine nimeni, cu excepția prințului Charles.

Deși, cum spuneam mai sus, e satul în care nu vine nimeni, în ultimii ani a început o renaștere a turismului local, mai ales după restaurarea bisericii fortificate și prin vizitele prințului moștenitor al britanicilor, Charles cel pasionat de Transilvania.

Archita, loc ascuns, nume dacic?

Și, dacă tot m-am plâns de-a lungul articolului că este atât de izolat satul, că puțini sunt cei ce vin pe aici, să nu uităm nici de etimologia numelui de Archita. Am citit pe undeva că lingviștii au ajuns la concluzia unei traduceri libere a numelui: “loc ascuns”. Și nu mi-am putut opri curiozitatea aici, așa că am ajuns pe blogul lui Ion Coja, citind despre o teorie a savantului I.I. Russu cum că originea numelui de Archita ar putea fi chiar dacică.

Pe final vă spun doar că nu mi-a părut deloc rău că ne-am umplut de praf și ne-am zdruncinat un pic creierii pe drum și că dacă ești pasionat de bisericile săsești, merită tot efortul să ajungi la Archita. E una din cele mai!

Emi

În urmă cu zece ani a avut parte de prima călătorie în afara țării. Au fost două săptămâni de vis printre verdele pășunilor, albul ghețarilor și albastrul cerului, în mijlocul Alpilor. L-a molipsit atât de mult aerul tare al vacanțelor, încât de atunci nu s-a mai putut opri din călătorit.

View stories

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.