Roma, a patra oară în capitala Italiei

A patra oară la Roma. Dar de astă dată fără vreun plan prestabilit.

De la hotelul aflat între aeroport şi oraş am luat un bus de transfer cu 6 euro. Pentru că opţiunile erau limitate am renunţat la planul de a merge la ora albastră, dis de dimineaţă. În schimb ne-am bucurat pe îndelete de micul dejun de tip bufet. Cine ştie când şi pe unde mai mâncăm şi mai ales cât.

Charter-ul ne lasă lângă Castel Sant’Angelo, în zona istorică a Vaticanului, după nici jumătate de ceas de la plecare. Am avut noroc să nu prindem trafic aglomerat în capitala Italiei.

Vaticanul

Pentru început dăm o “alergătură” până la Piazza San Pietro. Pe drum se risipeşte ceaţa matinală şi soarele începe să încălzească oraşul, lumea începând să fie tot mai prezentă pe stradă.

Piazza San Pietro şi catedrala. Vatican.

Piaţa din faţa catedralei este închisă cu veşnicele garduri de limitare a accesului. Acum, că mai sunt câteva zile până la sărbătoarea de Paşte, nebunia se simte pe străzile Romei. Tot mai mulţi oameni, tot mai multe figuri religioase prin Piazza San Pietro, multă poliţie şi trupe speciale pentru siguranţa străzii. Încă din 2008 armata este implicată în operaţiunea “Strade Sicure”, având o prezenţă de câteva mii de soldaţi pe străzile Italiei şi mai cu seamă în Roma. Poate în asta găseşti şi un răspuns la întrebarea cum de Italia a fost ferită în nebunia ultimilor ani de atentate teroriste în Europa.

Deşi avem aproape o zi la dispoziţie, nu ne mai planificăm să bifăm Vaticanul (muzeul) şi nici măcar catedrala (incinta principală se poate vizita gratuit, dar stând la o coadă destul de mare care poate dura şi o oră).

Trecem pe lângă Castelul Sant’Angelo, impresionanta fortificaţie veche de aproape 2000 de ani.

Castelul Sant’Angelo şi Tibrul.

La origine a fost un mausoleum ridicat de împăratul Hadrian pentru familia sa (aproximativ 129AD). Dacă, iniţial, era în afara zidurilor Romei (zidurile Aureliene), în contextul marilor migraţii de la sfârşitul secolului IV, împăratul Honorius a reparat, modernizat şi extins fortificaţiile incluzând şi mausoleumul în structura defensivă a Romei (401 AD). În evul mediu papii romani l-au fortificat şi s-au adăpostit de multe ori în el în desele conflicte avute cu goţii, longobarzii şi mai târziu cu împăraţii aşa numiţi romano-germani.

Legenda spune că în timpul Papei Grigore cel Mare, la 590AD, arhanghelul Mihail s-a arătat cu sabia deasupra cetăţii, anunţând sfârşitul ciumei. Iată şi explicaţia numelui de Sant’Angelo.

Piazza Navona

Peste podul Sant’Angelo (flancat pe ambele părţi de statui de îngeri), trecem râul Tibru, îndreptându-ne spre Piazza Navona, anticul Circus Agonalis (stadionul oraşului, în timpul imperiului, ridicat în timpul lui Domiţian – vă aduceţi aminte de la istorie, chiar acel împărat înfrânt de dacii lui Decebal). De altfel, se pare că numele de Navona ar deriva din Agone (agonalis = competiţie), nume păstrat până în prezent şi de biserica Sant’Agnese aflată aici.

Fântâna lui Neptun, Piazza Navona.

Ne pierdem pe aici mai bine de jumătate de oră printre cele trei faimoase fântâni (Neptun, Patru Fluvii – cea cu obelisc şi mai puţin cunoscuta fântână a Maurului). Forma anticului stadion s-a păstrat perfectă în arhitectura medievală a pieţei.

Piazza Navona, cu obeliscul egitpean.

Pe străzile din jurul Navonei am descoperit pasiunea pentru espresso şi croissant, pierzând cumva, într-un mod plăcut, timpul dintre crepuscul şi răsărit. Dimineţile ultimelor trei ieşiri la Roma m-au prins mereu la cafeneaua Senato Bar de pe Corso del Rinascimento, o cafenea mereu vizitată pentru o pauză scurtă de espresso, de poliţiştii de la secţia din vecinătate.

La un deget de Expresso. Cafeneaua Senato Bar

Pe străduțe înguste, sufocate de turiști, înghesuite cu terase mici a câteva mese care te tot ademenesc la un Expresso sau o bere rece, dăm din papuci până la Pantheon, martor întreg și de neclintit al antichității romane. A scăpat întreg, neavând soarta celor alte multe clădiri antice, ruinate de vreme, de cutremure sau de papalitate. Dar a scăpat doar pentru că pe la 609AD, Phocas, împăratul roman de la Constantinopol, a donat anticul templu bisericii romane, care l-a transformat în biserică. De altfel, puține clădiri antice au supraviețuit secolelor de început ale bisericii, când papii se foloseau de pietrele și cărămizile templelor antice pentru a ridica Roma creștină peste ruinele Romei “păgâne”.

Ca și paranteză, dacă aveți ocazia, puneți mâna pe această carte: Papii. Istorie și secrete (de Claudio Rendina). Eu am citit-o de acum ceva ani și înșiră nu doar istoria instituției papale cât vă prezintă transformarea Romei antice în orașul începuturilor creștinătății, cu distrugerile și renașterile care au transformat-o de-a lungul secolelor, ridicând orașul de azi peste pietre și alte pietre.

Oculus-ul din Pantheon. Piazza della Rotonda.

În Pantheon intrarea e liberă și binevenită, mai ales în călduroasele zile romane. Dacă ești pasionat de fotografie, cu siguranță vei căuta să suprinzi raza de lumină ce intră prin oculus–ul original, martor a 2000 de ani de istorie, de când Agrippa, prietenul lui Octavian Augustus, l-a ridicat. Erau anii de după războaiele civile ce au trimis Republica (și Roma de cărămidă) în istorie, lăsând loc unui viitor imperiu și unei Rome de marmură.

Am găsit un oraș de cărămidă și am lăsat unul de marmură.Augustus

Fontana di Trevi

De la Pantheon, dăm fuga să revedem celebra Fontana de Trevi (cine a văzut La Dolce Vita, cine nu îi las un link cu scena. Pfuai ce mi-ar fi plăcut să văd Roma anilor ’50-’60). Ani de zile a suferit de “invazia” turiștilor, până când localnicii au decis să se implice în restaurarea ei. Se spune că înainte de începerea șantierului, zilnic se aruncau aproximativ 3000 Euro în fântână. A costat 2.4 Mil de Euro, a durat 17 luni (am avut neșansa să o găsesc în plin șantier în septembrie 2014) și, culmea, sponsorul principal al restaurării a fost o celebră casă de modă romană, Fendi. Acum arată în toată splendoarea ei de la 1762, anul inaugurării.

Fontana di Trevi, recent restaurată.

Ca și pont culinar, pe Via di San Vicenzo, la doi pași de piațeta fântânii, se mănâncă cel mai bun Tiramisu din Roma (cel puțin așa susține Elena). Eu știu că se bea cea mai rece bere, dacă te-au prins orele prânzului prin zonă.

Piazza di Spagna

Roma are sute de biserici. Una mai frumoasă ca alta, și cele vechi, bizantine și cele romanice sau în toată splendoarea barocului Renașterii. De fiecare dată mai descopăr una nouă ochilor mei. Acum a fost rândul Chiesa di San Silvestro in Capite, dedicată Papei Silvestru I (pontiful în timpul cărui a s-a ținut celebrul Conciliu de la Niceea, în 325AD).

Biserica San Silvestro di Capite.

Ce se mai știe despre acest papă este presupunerea că în timpul lui, împăratul Constantin cel Mare ar fi emis acel celebru fals antic: Donatio Constantini (document pe care se bazează toată proclamata supremație a puterii bisericii peste Roma și prin extindere peste tot fostul teritoriu al părții vestice a Imperiului Roman). Biserica, veche din secolul 8, ar deține o relicvă ce se crede a fi capul Sf. Ioan Botezătorul.

Unul din locurile frumoase ale Romei este Piazza di Spagna (aflată și ea, în ultimii ani, într-un amplu proces de restaurare), cu renumitele Trepte Spaniole, în vârful cărora se află o altă cunoscută biserica, Trinita dei Monti.

Piazza di Spangna şi Biserica Trinita dei Monti.

Denumirea a primit-o pentru că lega ambasada Spaniei din Roma de biserică. Aici aș fi vrut să ajungem dimineața, înainte de răsărit și înainte să fie invadată de turiști. Încă o ocazie să vedem Roma și a cincea oară 🙂.

Kilometrul zero al Romei.

Nu poți veni la Roma, nu poți reveni la Roma, fără să mergi în centrul antic, în perimetrul în care toate vestigiile antice se înghesuie și concurează să îți capteze atenția. Le înșiri cum vrei, în ce ordine dorești, dar sigur vei pierde ore întregi încercând să dai privirea cu fiecare.

Noi, dacă tot am intrat dinspre Piazza Venezia, am dat mai întâi nas în nas cu Altare della Patria (sau Vittoriano), mărturie a grandomaniei fostului dictator italian, Mussolini. E o clădire foarte controversată şi de mulţi italieni detestată. S-a încercat o imitare, neoclasică, a arhitecturii antice, dar nu a reuşit decât să adune nişte porecle, care mai de care mai haioasă: Zuppa Inglese, torta nuziale sau la dentiera. Dacă vrei să ai o panoramă de 360 grade a Romei, poţi urca pe platforma clădirii (7€ ).

Vis-a-vis de clădirea asta nouă, dincolo de Via dei Fori Imperiali, se află parte din forumurile antice, cel al lui Traian (mărginit de Biserica SS Nome di Maria, Mercato di Traiani şi Columna lui Traian), Forumul lui Augustus şi cel al lui Nerva.

  • Mercato di Traiano, construit sub dealul Quirinal, este considerat primul “mall” al antichităţii. Intrarea şi vizitarea Muzeului Forurilor Imperiale este destul de piperată la preţ: 15.5€
  • Columna lui Traian a fost ridicată de Apolodor din Damasc (113 AD), ca istorisire arhitecturală a războaielor Dacice. Construită din marmură, iniţial vopsită în culori (au demonstrat-o testele cu raze X), avea în vârf statuia împăratului Traian. În perioada medievală, romanii aveau să înlocuiască statuia “păgânului” Traian cu ca a Sf. Petru.
  • Forumul lui Augustus, mai mic, a fost inaugurat la anul 4BC, construit pentru a integra un templu dedicat lui Marte (zeul războiului, de înţeles după cele două decenii de războaie civile purtate de Octavian pentru a deveni princeps al Romei).
  • Forumul lui Nerva este cel mai mic dintre toate.

Pe lângă forumul lui Caesar şi colina Capitoliului, ne-am strecurat pe străzi mai puţin umblate spre a da un ocol mare şi umbrit întregului complex al Forumului Roman şi al Colinei Palatine. Despre Capitoliu aproape toţi ştiu legenda cu gâştele care ar fi salvat Roma de la dezastru în antichitate (războaiele cu celţii). Dacă acum 2500 de ani era vatra oraşului antic, acum adăposteşte Campidoglio, piaţa medievală construită de Michelangelo şi actuala primărie a oraşului.

Forumul Roman.

În Roma există o biserică ce întotdeauna m-a atras. Este vorba de discreta San Giorgio in Velabro, ridicată în vechiul cartier grecesc al secolelor VII-VIII (când Roma făcea parte din Imperiul Roman de Răsărit, aşa zis Bizantin). Se pare că papa Zaharia, grec de origine, ar fi adus aici moaştele Sf. Gheorghe, fiind prima biserică din occidentul creştin în care acest sfânt era venerat, cu multe secole înainte ca cruciaţii să aducă din orient acest cult de patronat al soldatului ce s-a luptat cu balaurul.

Biserica bizantină, San Giorgio di Velabro.

Între Palatin şi Tibru se află Aventinul, una din cele şapte coline ale oraşului antic. Dacă aţi urmărit serialul Roma de pe HBO aţi avut cu siguranţă imaginea lui în cartierul sărăcăcios, plin de crime, în care fostul centurion Lucius Vorenus devenise un factor de putere local. Dacă vrei să ai o panoramă deosebită asupra fostului Circus Maximus (hipodromul) şi asupra palatelor din care împăraţii urmăreau spectacolele sportive de pe Circus, urcă în parcul Roseto Comunale, aflat în zona asta.

Circus a fost modelul de stadion al imperiului, unde se ţineau cursele de care de luptă şi care aducea cele mai multe venituri din ludi (celebrele jocuri publice, distracţia populaţiei romane). Astăzi încă se vede forma construcţiei, prin terenul rămas în paragină, dincolo de care se ridică ruinele palatelor imperiale.

Colosseumul.

Am ocolit toată colina Palatină, pentru a vedea şi partea mai puţin cunoscută a vechii Rome, în drum spre cel mai de neratat obiectiv al oraşului, Colosseumul. Ghici ce! N-am făcut nicio fotografie de data asta 🙂.

Arena este o surpriză plăcută. Au terminat mare parte din proiectul de renovare început cu câţiva ani în urmă. Curăţarea zidurilor exterioare a costat 6.5 milioane €, iar întregul proiect este estimat la 18 milioane €, mare parte finanţat de firma de încălţăminte de lux Tod’s. Interesant cum romanii impilică patronatul privat în proiectele de restaurare a Romei.

„Sudamericanii” la Colosseum.

Colosseumul a fost terminat în anul 80AD, în timpul împăratului Titus, din dinastia Flaviilor (Vespasian şi cei doi fii, Titus şi Domiţian). De altfel denumirea oficială este  Amphitheatrum Flavium sau mai simplu Arena. Înainte de construirea amfiteatrului zona era ocupată de imensul palat al lui Nero, Domus Aurea (întins pe aproape 1kmp, după unii istorici). Nero comandase şi o statuie de 35 metri înălţime, din bronz, cu chipul său. După moartea lui, Vespasian a abandonat palatele complexului, iar pe locul fostului lac s-a începul ridicarea Arenei. Statuia lui Nero, transformată în una a  lui Sol (zeul soarelui) a fost mutată de Hadrian lângă arenă, de la aceasta luându-şi numele şi marea construcţie destinată jocurilor romane.

Dacă vrei să vizitezi Colosseumul şi Forumul Roman gratuit, trebuie să ştii că, în fiecare primă duminică a lunii, muzeele patronate de oraşul Roma au intrarea liberă (gratuit e de altfel şi statul la infernalele cozi care se formează cu ocazia asta). Altfel, costă 12€ şi este la pachet cu Forul Roman şi Colina Palatină.

De obicei turul Romei îl începeam cu Colosseumul, de astă dată îl terminăm aici. S-a făcut după-amiază târzie şi trebuie să ne îndreptăm spre Fiumicino. Pentru că suntem patru, devine avantajos şi mult mai confortabil să luăm un taxi spre aeroport. Agăţăm unul în dreptul Forului Roman, ne înţelegem la tarif (50€) şi în jumătate de ceas suntem la terminalul 3.

Salve Roma. Vediamo la prossima volta.

Emi

În urmă cu zece ani a avut parte de prima călătorie în afara țării. Au fost două săptămâni de vis printre verdele pășunilor, albul ghețarilor și albastrul cerului, în mijlocul Alpilor. L-a molipsit atât de mult aerul tare al vacanțelor, încât de atunci nu s-a mai putut opri din călătorit.

View stories

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.